Ce trebuie să știi

Publicata in 1969. Primul volum dintr-o serie autobiografica de sapte carti, Stiu de ce canta pasarea din colivie a fost nominalizata la National Book Award in 1970 si a ramas in print neintrerupt pana astazi. Tradusa in 17 limbi. Citita de milioane de oameni pe toate continentele, cartea a devenit unul dintre cele mai recunoscute texte autobiografice din literatura mondiala. Interzisa de aproape 40 de ori. Scoasa din biblioteci si din sali de clasa de grupuri care considerau ca adevarul din ea e prea incomod. De fiecare data, a supravietuit. Predata in licee si universitati americane de peste 50 de ani. James Baldwin a scris despre ea ca „il elibereaza pe cititor in viata . Generatii intregi de cititori au spus acelasi lucru in propriile lor cuvinte. Exista un moment din aceasta carte la care ma intorc din nou si din nou. Maya si-a pierdut vocea. Nu metaforic, a ales sa taca, dupa ceva ce nu putea numi si nu putea spune nimanui. Si apoi apare o femeie care nu incearca sa o salveze sau sa o consoleze. Pur si simplu ii citeste cu glas tare o pagina dintr-o carte si ii spune ca nu va iubi niciodata poezia pana nu o aude din propria ei gura. Apoi, vocea ei se intoarce prin cuvintele altora: prin carti, prin poezie citita cu voce tare, prin frumusetea unui rand spus bine. Si din acel loc, din intalnirea dintre o fetita care tacuse si cuvintele care o asteptau, s-a nascut una dintre cele mai importante autobiografii scrise vreodata. In 1969, Maya Angelou a publicat prima carte dintr-o serie de sapte volume autobiografice. Nu stia ca scrie una dintre cele mai importante carti ale secolului XX, stia doar cum arata copilaria intr-un orasel din Sudul segregat al Americii, cum se simte sa cresti convinsa ca nu apartii nicaieri si ca demnitatea nu e un dar, ci o decizie pe care o iei in fiecare dimineata. Si ca propria ta voce, in propria ta limba, e singurul lucru pe care nu ti-l poate lua nimeni, daca nu-l dai tu. Stiu de ce canta pasarea din colivie a fost nominalizata la National Book Award in 1970, a intrat in curricula scolara americana si a ramas acolo mai bine de cincizeci de ani. A fost tradusa in saptesprezece limbi. A fost interzisa si scoasa din biblioteci de aproape patruzeci de ori, de fiecare data de grupuri care considerau ca adevarul din ea e prea incomod. Dar cartea a supravietuit, ca sa ne arate ce inseamna sa cauti locul in care apartii, sa iti recuperezi vocea dupa ce ai tacut si sa intelegi ca demnitatea nu ti se acorda – ti-o construiesti singur, din intalnirea cu cuvintele care te asteapta. Exact cum a construit-o Maya Angelou. Exact cum a construit aceasta carte.