Ce trebuie să știi

Wells a scris Omul invizibil în 1897, între Mașina timpului și Războiul lumilor. Publicat pentru prima dată în serial de Pearson’s Magazine în Marea Britanie, Omul invizibil a apărut ca roman în același an în care a fost scris. Omul invizibil este marcat de lupta autorului de a modela idei pentru care nu existau forme scrise adecvate. Romanul combină o poveste detectivistă cu o pledoarie specială, tipică scriiturii romantice și, mai târziu, monologurilor dramatice victoriene. Asemenea multora dintre poveștile lui H. G. Wells, Omul invizibil examinează aspecte filozofice ale genului și oferă critici culturale pe subiecte care pot părea posibile doar prin intermediul imaginației. Omul invizibil este povestea vieții lui Griffin, un om de știință devotat cercetării opticii, care inventează o modalitate de a deveni invizibil prin absorbția sau reflexia luminii și încearcă chiar pe pielea lui această teorie. Când îşi dă seama că fenomenul este ireversibil, înnebuneşte de furie și se afundă în această nebunie, pe măsură ce înclinația pentru violența aleatorie începe să preia controlul și să-i transforme lumea într-un cadru oribil, pe care nu-l mai poate gestiona.